Cretii la putere

Cred ca ati auzit de mai multe ori vorbindu-se despre coafuri … in special despre faptul ca persoanele cu par drept vor par cret, iar cei cu par cret – par drept. Din ultima categorie fac parte si eu …
Recunoasteti,parul drept are atitea avantaje! Poti purta parul drept scurt, lung, mediu, poti sa-ti faci breton, sa-l aranjezi in toate felurile! Pe cind parul cret … nu-l poti purta scurt , caci vei arata exact ca Pinocchio; nu poti avea breton , caci….imagineaza-ti un breton cretos ! El mereu isi schimba forma, uneori se aranjeaza atit de aiurea ca imi vine sa ma duc direct la stilist pentru a-mi freza tot parul, sa nu-l vad in ochi !
Probabil ca va ginditi unde o sa ajung cu toate aceste argumente. Buna intrebare. De fapt…ma gindeam la contraargumente [ ca de obicei ]…  La inceput nu le gaseam … apoi…

Mi-am amintit de zimbetul pe buze ce-mi inflorea cind ma trezeam intr-o zi de vara si, privind in oglinda , soarele imi imbratisa pletele buclate, oferindu-le stralucire si naturalete.

De zilele in care ma simteam sigura pe mine, caci buclele erau mai frumoase ca oricind.

De complimentele adresate la vreo petrecere sau aniversare referitor la podoaba mea capilara [ sunt leu sau ce naiba ! =) ].

Uneori [ in zilele cind sunt desteapta ] realizez ca ma diferentiez de ceilalti anume prin asta, prin cretii mei, naturali si frumosi, rebeli si capriciosi… Aceasta e “iziuminka”[ cum ar spune Anny ], miezul, simburele meu…
Si de ce, cu toate aceste afirmatii, inca nu pot fi pe deplin multumita de ceea ce am si rivnesc la ceea ce nu-mi apartine??